LEGEA protecţiei muncii nr. 90 din 12 iulie 1996*) - Republicare

CAPITOLUL I: Dispoziţii generale

Art. 1

(1) Protecţia muncii constituie un ansamblu de activităţi instituţionalizate avānd ca scop asigurarea celor mai bune condiţii īn desfăşurarea procesului de muncă, apărarea vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii salariaţilor şi a altor persoane participante la procesul de muncă.

(2) Normele de protecţie a muncii stabilite prin prezenta lege reprezintă un sistem unitar de măsuri şi reguli aplicabile tuturor participanţilor la procesul de muncă.

(3) Activitatea de protecţie a muncii asigură aplicarea criteriilor ergonomice pentru īmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi pentru reducerea efortului fizic, precum şi măsuri adecvate pentru munca femeilor şi a tinerilor.

Art. 2

(1) Prevederile prezentei legi se aplică tuturor persoanelor juridice şi fizice la care activitatea se desfăşoară cu personal angajat pe bază de contract individual de muncă sau īn alte condiţii prevăzute de lege.

(2) Īn sensul prezentei legi, prin persoane juridice şi fizice se īnţelege: agenţii economici din sectorul public, privat şi cooperatist, inclusiv cu capital străin, care desfăşoară activităţi pe teritoriul Romāniei; autorităţile şi instituţiile publice, precum şi agenţii economici romāni care efectuează lucrări cu personal romān pe teritoriul altor ţări īn baza unor convenţii internaţionale sau contracte bilaterale; asociaţiile, fundaţiile şi organizaţiile nonprofit, respectiv membrii asociaţiilor familiale constituite cu respectarea prevederilor legale, persoanele fizice autorizate să desfăşoare activităţi independente şi persoanele fizice care angajează personal prin īncheierea unui contract individual de muncă sau prin īncheierea unei convenţii civile de prestări de servicii, potrivit legii.

Art. 3

Normele de protecţie a muncii se aplică salariaţilor, membrilor cooperatori, persoanelor angajate cu convenţii civile, cu excepţia celor care au drept obiect activităţi casnice, precum şi ucenicilor, elevilor şi studenţilor īn perioada efectuării practicii profesionale.

Art. 4

(1) Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale**) şi Ministerul Sănătăţii***), prin organele lor de specialitate centrale şi teritoriale, organizează, coordonează şi controlează activitatea de protecţie a muncii.

(2) Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne şi Ministerul Justiţiei - Direcţia generală a penitenciarelor, Ministerul Finanţelor****) - Garda financiară, precum şi Serviciul Romān de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale şi Serviciul de Protecţie şi Pază organizează, coordonează şi controlează activitatea de protecţie a muncii din unităţile proprii, prin organele acestor ministere şi servicii, pe baza prevederilor prezentei legi.

(3) Cercetarea, īnregistrarea şi evidenţa accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, precum şi autorizarea, din punct de vedere al protecţiei muncii, a unităţilor din subordinea ministerelor şi serviciilor menţionate la alin. (2) se efectuează de organele proprii.

Art. 5

(1) Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale emite norme generale, normative şi alte reglementări de interes naţional privind securitatea muncii şi alte domenii ale protecţiei muncii, potrivit legii, pentru toate unităţile, coordonează programul de elaborare a normelor specifice pe activităţi şi avizează normele, standardele şi orice alte reglementări, iniţiate de alte organe, care conţin prevederi sau au efect īn acest domeniu, īn scopul prevenirii accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale.

(2) Normele generale de protecţie a muncii cuprind reguli şi măsuri aplicabile īn īntreaga economie naţională.

(3) Domeniile pentru care se elaborează normele generale de protecţie a muncii sunt cuprinse īn anexa nr. 1 la prezenta lege.

(4) Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare elaborează norme specifice activităţilor nucleare şi exercită controlul cu privire la respectarea acestora.

(5) Activităţile din economia naţională pentru care se elaborează norme specifice de securitate a muncii sunt cuprinse īn anexa nr. 2 la prezenta lege.

(6) Persoanele juridice şi fizice sunt obligate să elaboreze instrucţiuni proprii de aplicare a normelor de protecţie a muncii, īn funcţie de particularităţile proceselor de muncă.

Art. 6

(1) Ministerul Sănătăţii emite norme obligatorii privind igiena muncii şi avizează standarde şi acte normative, elaborate de alte organe, care privesc sănătatea salariaţilor la locul de muncă.

(2) Domeniile pentru care se elaborează normele de igienă a muncii sunt cuprinse īn anexa nr. 1 la prezenta lege.

Art. 7

(1) Contractele colective de muncă ce se īncheie la nivelul unităţilor, grupurilor de unităţi, ramurilor de activităţi, precum şi la nivel naţional vor cuprinde, obligatoriu, clauze referitoare la protecţia muncii, īn conformitate cu prevederile prezentei legi, a căror aplicare să asigure prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale.

(2) Īn contractele individuale de muncă, īn convenţiile civile, cu excepţia celor care au drept obiect activităţi casnice, precum şi īn contractele de şcolarizare vor fi stipulate clauze privind protecţia muncii, stabilindu-se şi răspunderea părţilor.

(3) Convenţiile internaţionale şi contractele bilaterale īncheiate de persoane juridice romāne cu parteneri străini, īn vederea efectuării de lucrări cu personal romān pe teritoriul altor ţări, vor cuprinde clauze privind protecţia muncii.

Art. 8

(1) Īn regulamentele privind organizarea şi funcţionarea persoanelor juridice vor fi stabilite obligaţii şi răspunderi īn domeniul protecţiei muncii, īn conformitate cu prevederile prezentei legi.

(2) Īn funcţie de natura, complexitatea şi riscurile specifice activităţii desfăşurate, precum şi de numărul salariaţilor, persoanele juridice vor stabili personalul cu atribuţii īn domeniul protecţiei muncii sau, după caz, vor organiza compartimente de protecţie a muncii.

Art. 9

(1) Desfăşurarea activităţilor de producţie sau a prestaţiilor de servicii este condiţionată de obţinerea autorizaţiei de funcţionare din punct de vedere al protecţiei muncii, emisă de inspectoratele teritoriale de muncă, cu excepţia activităţilor desfăşurate de unităţile din subordinea organelor şi a serviciilor prevăzute la art. 4 alin. (2).

(2) Persoanele juridice şi persoanele fizice au obligaţia să confirme anual la inspectoratul teritorial de muncă faptul că se păstrează condiţiile iniţiale pentru care s-a eliberat autorizaţia de funcţionare din punct de vedere al protecţiei muncii.

Art. 10

Cheltuielile aferente realizării măsurilor de protecţie a muncii vor fi suportate de la capitolul "Alte cheltuieli de exploatare" ale persoanelor juridice şi persoanelor fizice, precum şi din sumele prevăzute cu această destinaţie īn bugetele instituţiilor publice sau, după caz, din fondurile de investiţii.

Art. 11

(1) Activităţile de interes naţional īn domeniul protecţiei muncii şi sursele de acoperire a cheltuielilor necesare īn vederea realizării acestora se aprobă de către Guvern, la propunerea Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale.

(2) Activităţile de cercetare ştiinţifică īn domeniul protecţiei muncii, de interes naţional, se finanţează din fondurile prevăzute pentru acestea, potrivit legii.

_______

*) Republicată īn temeiul art. III din Legea nr. 177 din 18 octombrie 2000, publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 522 din 24 octombrie 2000, dāndu-se textelor o nouă numerotare.

Legea protecţiei muncii nr. 90/1996 a fost publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 157 din 23 iulie 1996.

**) Conform Hotărārii Guvernului nr. 4 din 4 ianuarie 2001, publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 9 din 9 ianuarie 2001, noua denumire a Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale este "Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale".

***) Conform Hotărārii Guvernului nr. 22 din 4 ianuarie 2001, publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 16 din 10 ianuarie 2001, noua denumire a Ministerului Sănătăţii este "Ministerul Sănătăţii şi Familiei".

****) Conform Hotărārii Guvernului nr. 18 din 4 ianuarie 2001, publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 12 din 10 ianuarie 2001, noua denumire a Ministerului Finanţelor este "Ministerul Finanţelor Publice".

CAPITOLUL II: Echipamentele tehnice, echipamentul individual de protecţie şi de lucru, alimentaţia de protecţie şi materialele igienico-sanitare

Art. 12

(1) Īn sensul prezentei legi, sunt echipamente tehnice: maşinile, utilajele, instalaţiile, aparatura, dispozitivele, uneltele şi alte mijloace asemănătoare necesare īn procesul muncii.

(2) Echipamentele tehnice trebuie să corespundă prevederilor din normele, standardele şi din alte reglementări referitoare la protecţia muncii şi să nu prezinte pericol pentru sănătatea sau viaţa salariaţilor, a persoanelor aflate īn unitate īn interes de serviciu sau a altor persoane pentru care se asigură protecţia muncii potrivit prevederilor art. 3.

(3) Echipamentele tehnice din producţia internă şi din import trebuie să fie dotate cu aparatură de măsură şi control al parametrilor tehnologici, precum şi de prevenire şi avertizare a stărilor de pericol.

(4) Echipamentele tehnice pot fi fabricate, importate, comercializate şi utilizate numai dacă īndeplinesc condiţiile de protecţie a muncii certificate de organisme recunoscute de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale.

Art. 13

(1) Īn sensul prezentei legi, echipamentul individual de protecţie reprezintă mijloacele cu care este dotat fiecare participant īn procesul de muncă pentru a fi protejat īmpotriva factorilor de risc.

(2) Echipamentul individual de protecţie se acordă, obligatoriu şi gratuit, salariaţilor, precum şi altor categorii de persoane care desfăşoară activităţi la persoanele juridice sau fizice prevăzute la art. 2, potrivit criteriilor stabilite īn Normativul-cadru de acordare şi utilizare a echipamentului individual de protecţie, elaborat de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale.

(3) Īn cazul degradării echipamentului individual de protecţie, respectiv al pierderii calităţilor de protecţie, se acordă obligatoriu un nou echipament.

(4) Degradarea sau pierderea echipamentului individual de protecţie īnainte de termenul de utilizare prevăzut, din vina purtătorului, atrage răspunderea acestuia pentru prejudiciul cauzat, potrivit legii.

Art. 14

(1) Īn sensul prezentei legi, echipamentul individual de lucru reprezintă mijloacele pe care persoanele juridice şi fizice le acordă unui salariat īn vederea utilizării lor īn timpul procesului de muncă pentru a le proteja īmbrăcămintea şi īncălţămintea.

(2) Echipamentul individual de lucru se acordă de către persoanele juridice īn condiţiile negociate prin contractele colective de muncă.

(3) Cheltuielile necesare pentru achiziţionarea echipamentului individual de lucru sunt suportate īn proporţie de 50% de la capitolul "Alte cheltuieli de exploatare" ale persoanelor juridice sau din sumele prevăzute cu această destinaţie īn buget pentru unităţile finanţate de la bugetul de stat, respectiv din bugetele locale, iar diferenţa se suportă de către beneficiari.

Art. 15

(1) Unităţile producătoare de echipament individual de protecţie şi de echipament individual de lucru sunt obligate să respecte condiţiile de realizare a sortimentelor prevăzute īn standardele romāneşti corespunzătoare.

(2) Importul şi introducerea īn fabricaţie a sortimentelor de echipament individual de protecţie şi echipament individual de lucru se pot face numai după avizarea prototipurilor de către Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale.

(3) Sortimentele de echipament individual de protecţie pot fi comercializate şi utilizate numai după certificarea calităţii de protecţie a acestora de către organisme recunoscute de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale.

Art. 16

Alimentaţia de protecţie se acordă, obligatoriu şi gratuit, de către persoanele juridice şi fizice persoanelor care lucrează īn locuri de muncă cu condiţii grele şi vătămătoare, pe baza normelor elaborate de Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale.

Art. 17

(1) Materialele igienico-sanitare se acordă, obligatoriu şi gratuit, de către persoanele juridice şi fizice persoanelor care īşi desfăşoară activitatea īn locuri de muncă al căror specific impune o igienă personală deosebită.

(2) Categoriile de materiale igienico-sanitare, precum şi locurile de muncă ce impun acordarea acestora se stabilesc pe baza normelor elaborate de Ministerul Sănătăţii.

CAPITOLUL III: Obligaţii privind realizarea măsurilor de protecţie a muncii

Art. 18

(1) Īn vederea asigurării condiţiilor de protecţie a muncii şi pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, conducerea persoanei juridice, precum şi persoana fizică au următoarele obligaţii:

a) să adopte, din faza de cercetare, proiectare şi execuţie a construcţiilor, a echipamentelor tehnice, precum şi la elaborarea tehnologiilor de fabricaţie, soluţii conforme normelor de protecţie a muncii, prin a căror aplicare să fie eliminate riscurile de accidentare şi de īmbolnăvire profesională a salariaţilor şi a altor persoane participante la procesul de muncă;

b) să solicite inspectoratului teritorial de muncă autorizarea funcţionării unităţii din punct de vedere al protecţiei muncii, să menţină condiţiile de lucru pentru care s-a obţinut autorizaţia şi să ceară revizuirea acesteia īn cazul modificării condiţiilor iniţiale īn care a fost emisă;

c) să stabilească măsurile tehnice, sanitare şi organizatorice de protecţie a muncii, corespunzător condiţiilor de muncă şi factorilor de mediu specifici unităţii;

d) să stabilească pentru salariaţi şi pentru ceilalţi participanţi la procesul de muncă atribuţiile şi răspunderea ce le revin īn domeniul protecţiei muncii, corespunzător funcţiilor exercitate;

e) să elaboreze reguli proprii pentru aplicarea normelor de protecţie a muncii, corespunzător condiţiilor īn care se defăşoară activitatea la locurile de muncă;

f) să asigure şi să controleze, prin compartimente specializate sau prin personalul propriu, cunoaşterea şi aplicarea, de către toţi salariaţii şi participanţii la procesul de muncă, a măsurilor tehnice, sanitare şi organizatorice stabilite, precum şi a prevederilor legale īn domeniul protecţiei muncii;

g) să ia măsuri pentru asigurarea de materiale necesare informării şi educării salariaţilor şi participanţilor la procesul de muncă: afişe, pliante, filme, diafilme şi altele asemenea cu privire la protecţia muncii;

h) să asigure informarea fiecărei persoane, anterior angajării īn muncă, asupra riscurilor la care aceasta este expusă la locul de muncă, precum şi asupra măsurilor de prevenire necesare;

i) să asigure, pe cheltuiala unităţii, instruirea, testarea şi perfecţionarea profesională a persoanelor cu atribuţii īn domeniul protecţiei muncii;

j) să ia măsuri pentru autorizarea exercitării meseriilor şi a profesiilor prevăzute īn normele de protecţie a muncii;

k) să angajeze numai persoane care, īn urma controlului medical şi a verificării aptitudinilor psihoprofesionale, corespund sarcinii de muncă pe care urmează să o execute;

l) să ţină evidenţa locurilor de muncă cu condiţii deosebite: vătămătoare, grele, periculoase, precum şi a accidentelor de muncă, bolilor profesionale, accidentelor tehnice şi avariilor;

m) să asigure funcţionarea permanentă şi corectă a sistemelor şi dispozitivelor de protecţie, a aparaturii de măsură şi control, precum şi a instalaţiilor de captare, reţinere şi neutralizare a substanţelor nocive degajate īn desfăşurarea proceselor tehnologice;

n) să prezinte documentele şi să dea relaţiile solicitate de inspectorii de muncă īn timpul controlului sau al efectuării cercetării accidentelor de muncă;

o) să asigure realizarea măsurilor stabilite de inspectorii de muncă, cu prilejul controalelor şi al cercetării accidentelor de muncă;

p) să desemneze, la solicitarea inspectorului de muncă, salariaţii care să participe la efectuarea controlului sau la cercetarea accidentelor de muncă;

r) să nu modifice starea de fapt rezultată din producerea unui accident mortal sau colectiv, īn afară de cazurile īn care menţinerea acestei stări ar genera alte accidente ori ar periclita viaţa accidentaţilor şi a altor persoane participante la procesul de muncă.

(2) Realizarea efectivă a obligaţiilor prevăzute īn alineatul precedent revine persoanelor cu atribuţii īn organizarea şi conducerea procesului de muncă.

Art. 19

Persoanele prevăzute la art. 3 sunt obligate:

a) să īşi īnsuşească şi să respecte normele de protecţie a muncii şi măsurile de aplicare a acestora;

b) să desfăşoare activitatea īn aşa fel īncāt să nu expună la pericol de accidentare sau īmbolnăvire profesională atāt propria persoană, cāt şi pe celelalte persoane participante la procesul de muncă;

c) să aducă la cunoştinţă conducătorului locului de muncă orice defecţiune tehnică sau altă situaţie care constituie un pericol de accidentare sau īmbolnăvire profesională;

d) să aducă la cunoştinţă conducătorului locului de muncă accidentele de muncă suferite de propria persoană şi de alte persoane participante la procesul de muncă;

e) să oprească lucrul la apariţia unui pericol iminent de producere a unui accident şi să īl informeze de īndată pe conducătorul locului de muncă;

f) să utilizeze echipamentul individual de protecţie din dotare, corespunzător scopului pentru care a fost acordat;

g) să dea relaţiile solicitate de organele de control şi de cercetare īn domeniul protecţiei muncii.

CAPITOLUL IV: Coordonarea şi controlul activităţii de protecţie a muncii

Art. 20

Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale exercită coordonarea şi controlul activităţii de protecţie a muncii şi are următoarele atribuţii principale:

a) coordonează elaborarea normelor de aplicare a legii şi a altor acte normative īn domeniul protecţiei muncii;

b) colaborează cu ministerele şi cu organele lor teritoriale specializate, īn domeniul protecţiei muncii;

c) autorizează, din punct de vedere al protecţiei muncii, funcţionarea persoanelor juridice şi fizice şi retrage autorizaţia īn cazul modificării condiţiilor pentru care a fost emisă;

d) atestă persoane fizice şi abilitează persoane juridice pentru a presta servicii īn domeniul protecţiei muncii;

e) recunoaşte laboratoare şi organisme, īn scopul certificării calităţii de protecţie a muncii a echipamentelor tehnice şi a echipamentelor individuale de protecţie;

f) cercetează, sub aspectul cauzelor şi răspunderii juridice, accidentele de muncă colective, accidentele de muncă mortale, accidentele care au produs invaliditate, precum şi accidentele tehnice şi avariile care ar fi putut pune īn pericol sănătatea sau viaţa salariaţilor şi a celorlalţi participanţi la procesul de muncă;

g) stabileşte măsuri obligatorii īn vederea prevenirii producerii evenimentelor prevăzute la lit. f);

h) avizează dosarele de cercetare a accidentelor de muncă ce au produs incapacitate temporară de muncă, īntocmite de comisiile de cercetare ale persoanelor juridice;

i) avizează prototipurile sortimentelor de echipament individual de protecţie şi de lucru, īn vederea introducerii acestora īn fabricaţie;

j) aprobă clasificarea minelor din punct de vedere al emanaţiilor de gaze, īn baza documentaţiilor prezentate de persoanele juridice;

k) coordonează, īn colaborare cu Agenţia Naţională pentru Ştiinţă, Tehnologie şi Inovare*),elaborarea programului de cercetare de interes naţional īn domeniul protecţiei muncii;

l) organizează, īmpreună cu Ministerul Educaţiei Naţionale, activitatea de pregătire generală īn domeniul protecţiei muncii pentru instituţiile de īnvăţămānt gimnazial, liceal, profesional, de ucenici, tehnic, de maiştri, postliceal şi superior;

m) organizează, īn colaborare cu Ministerul Educaţiei Naţionale**), formarea specialiştilor īn domeniul protecţiei muncii, prin cursuri postliceale şi postuniversitare;

n) desfăşoară activităţi de informare-documentare cu privire la protecţia muncii, asigurānd elaborarea şi editarea de cărţi, reviste, broşuri, pliante, afişe şi alte publicaţii īn acest domeniu şi avizează materiale elaborate īn acest scop;

o) elaborează, īn colaborare cu Ministerul Sănătăţii şi cu Institutul Naţional de Statistică şi Studii Economice***), sistemul de raportare şi evidenţă a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale;

p) efectuează studii, analize, expertize tehnice şi acordă consultaţii şi asistenţă tehnică īn probleme de protecţie a muncii, pe bază de contracte īncheiate cu persoane juridice şi persoane fizice din ţară şi din străinătate, plata lucrărilor făcāndu-se pe bază de tarife stabilite prin ordin al ministrului muncii şi protecţiei sociale, iar sumele rezultate vor fi gestionate īn regim extrabugetar şi se vor utiliza pentru acoperirea cheltuielilor curente, de capital şi de personal;

r) reprezintă statul, ca organ de specialitate īn domeniul protecţiei muncii, īn relaţiile de cooperare internaţională.

Art. 21

(1) Veniturile gestionate īn regim extrabugetar se păstrează la trezoreria statului, sunt purtătoare de dobāndă, iar cele rămase neutilizate la finele anului se reportează īn anul următor, fiind utilizate cu aceeaşi destinaţie.

(2) Organizarea şi funcţionarea compartimentelor prevăzute la art. 20 lit. p) se stabilesc prin ordin al ministrului muncii şi protecţiei sociale, cu avizul Ministerului Finanţelor.

Art. 22

Inspectorii de muncă sunt autorizaţi:

a) să exercite controlul la persoane juridice şi fizice, privind modul īn care se respectă legislaţia de protecţie a muncii;

b) să aibă acces liber, permanent şi fără īnştiinţare prealabilă, īn sediul persoanei juridice şi īn orice alt loc de muncă organizat de aceasta;

c) să ceară informaţii de la orice persoană care participă la procesul de muncă, cu privire la activitatea de protecţie a muncii;

d) să solicite conducerii persoanei juridice, precum şi persoanei fizice documentele şi informaţiile necesare īn vederea realizării controlului sau efectuării cercetării accidentelor de muncă;

e) să efectueze sau să solicite măsurători şi determinări pentru clarificarea unor situaţii de pericol şi să ia probe de produse şi materiale pentru examinarea lor īn afara unităţii, atunci cānd situaţia constatată o impune;

f) să dispună sistarea unei activităţi sau oprirea din funcţiune a echipamentelor tehnice cānd constată o stare de pericol iminent de accidentare sau de īmbolnăvire profesională şi să sesizeze, după caz, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale şi organele de urmărire penală;

g) să propună conducerii inspectoratului teritorial de muncă retragerea autorizaţiei de funcţionare a persoanei juridice sau a persoanei fizice, din punct de vedere al protecţiei muncii, dacă constată că, prin modificarea condiţiilor care au stat la baza emiterii acesteia, nu se respectă normele de protecţie a muncii;

h) să aplice sancţiuni, potrivit legii, īn situaţia īn care constată īncălcări ale prevederilor actelor normative īn domeniul protecţiei muncii.

Art. 23

Inspectorul de muncă este obligat:

a) să nu aibă un interes patrimonial īn raporturile cu persoana juridică sau fizică, īn executarea atribuţiilor sale;

b) să nu dezvăluie, nici după īncetarea funcţiei de inspector, secrete de fabricaţie sau de comerţ ori procedee de exploatare, precum şi alte date cu caracter secret, cunoscute cu ocazia exercitării atribuţiilor sale;

c) să păstreze confidenţialitate asupra sursei de informare īn legătură cu sesizările sau plāngerile primite, referitoare la defecţiunile din instalaţii sau la īncălcarea dispoziţiilor legale, şi să nu facă cunoscut persoanei juridice şi persoanei fizice faptul că s-a procedat la efectuarea inspecţiei ca urmare a unei plāngeri.

______

*) A se vedea Hotărārea Guvernului nr. 23 din 4 ianuarie 2001, publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 18 din 11 ianuarie 2001.

**) Conform Hotărārii Guvernului nr. 23 din 4 ianuarie 2001, publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 18 din 11 ianuarie 2001, noua denumire a Ministerului Educaţiei Naţionale este "Ministerul Educaţiei şi Cercetării".

***) A se vedea Ordonanţa Guvernului nr. 111/2000 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 9/1992 privind organizarea statisticii publice, publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 426 din 2 septembrie 2000.

CAPITOLUL V: Accidentele de muncă şi bolile profesionale

Art. 24

(1) Īn sensul prezentei legi, prin accident de muncă se īnţelege vătămarea violentă a organismului, precum şi intoxicaţia acută profesională, care au loc īn timpul procesului de muncă sau īn īndeplinirea īndatoririlor de serviciu, indiferent de natura juridică a contractului īn baza căruia se desfăşoară activitatea, şi care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile, invaliditate ori deces.

(2) Este, de asemenea, accident de muncă:

a) accidentul suferit de elevi, studenţi şi ucenici īn timpul efectuării practicii profesionale;

b) accidentul suferit de cei care īndeplinesc sarcini de stat sau de interes public, inclusiv īn cadrul unor activităţi culturale, sportive, īn timpul şi din cauza īndeplinirii acestor sarcini;

c) accidentul suferit de orice persoană ca urmare a unei acţiuni īntreprinse din proprie iniţiativă, pentru prevenirea ori īnlăturarea unui pericol care ameninţă avutul public sau pentru salvarea de vieţi omeneşti;

d) accidentul survenit īn timpul şi pe traseul normal al deplasării de la locul de muncă la domiciliu şi invers;

e) accidentul cauzat de activităţi care nu au legătură cu procesul muncii, dacă are loc la sediul persoanei juridice sau la adresa persoanei fizice, īn calitate de angajator, ori īn alt loc de muncă organizat de aceştia, īn timpul programului de muncă şi nu se datorează culpei exclusive a accidentatului.

Art. 25

Accidentul de muncă se clasifică, īn raport cu urmările produse şi cu numărul persoanelor accidentate, īn:

a) accident care produce incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile;

b) accident care produce invaliditate;

c) accident mortal;

d) accident colectiv, cānd sunt accidentate cel puţin trei persoane īn acelaşi timp şi din aceeaşi cauză.

Art. 26

(1) Accidentul de muncă va fi comunicat de īndată conducerii persoanei juridice sau persoanei fizice de către conducătorul locului de muncă sau de orice altă persoană care are cunoştinţă despre producerea accidentului.

(2) Accidentul de muncă urmat de incapacitate temporară de muncă ori, după caz, urmat de invaliditate sau deces, precum şi accidentul de muncă colectiv vor fi comunicate de īndată de către conducerea persoanei juridice sau, după caz, de persoana fizică, īn calitate de angajator, inspectoratului teritorial de muncă şi, după caz, organelor de urmărire penală competente, potrivit legii.

(3) Īn cazul accidentelor de circulaţie produse pe drumurile publice, īn care printre victime sunt şi persoane aflate īn īndeplinirea unor sarcini de serviciu, persoana juridică sau fizică la care sunt angajaţi accidentaţii va anunţa de īndată inspectoratul teritorial de muncă din judeţul īn raza căruia s-a produs accidentul.

(4) Īn cazul prevăzut la alin. (3) organele Ministerului de Interne competente, potrivit legii, vor trimite organelor prevăzute la art. 27, īn termen de 5 zile de la data solicitării, un exemplar al procesului-verbal de cercetare la faţa locului, la cererea acestora.

Art. 27

(1) Cercetarea accidentelor de muncă se efectuează astfel:

a) de către persoana juridică, īn cazul accidentului care a produs incapacitate temporară de muncă;

b) de către inspectoratele teritoriale de muncă, īn cazul accidentelor care au produs invaliditate, deces, al accidentelor colective, precum şi īn cazul accidentelor de muncă ce au produs incapacitate temporară de muncă salariaţilor angajaţi la persoane fizice;

c) de către Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, īn cazul accidentelor de muncă colective, generate de unele evenimente deosebite, precum avariile sau exploziile.

(2) Rezultatul cercetării accidentului de muncă se va consemna īntr-un proces-verbal care va stabili:

a) cauzele şi īmprejurările īn care a avut loc accidentul;

b) prevederile din normele de protecţie a muncii care nu au fost respectate;

c) persoanele care se fac răspunzătoare de nerespectarea normelor de protecţie a muncii;

d) sancţiunile aplicate;

e) persoana juridică sau fizică la care se īnregistrează accidentul de muncă;

f) măsurile ce trebuie luate pentru prevenirea altor accidente.

(3) Īn caz de deces al persoanei accidentate īn muncă unitatea medico-legală competentă este obligată să īnainteze inspectoratului teritorial de muncă, īn termen de 7 zile de la data decesului, o copie de pe raportul de constatare medico-legală.

Art. 28

(1) Īnregistrarea accidentului de muncă se face īn baza procesului-verbal de cercetare, de către persoana juridică, precum şi de către persoana fizică, la care s-a produs accidentul.

(2) Accidentele suferite de elevi, studenţi şi ucenici īn timpul desfăşurării practicii profesionale se īnregistrează de către persoana juridică unde se desfăşoară practica.

(3) Accidentul suferit de o persoană īn condiţiile prevăzute la art. 24 alin. (2) lit. b) se īnregistrează de către persoana juridică ce a organizat acţiunea respectivă.

(4) Accidentul de muncă suferit de o persoană īn condiţiile art. 24 alin. (2) lit. c) se īnregistrează de către persoana juridică sau fizică unde s-a produs evenimentul; īn cazul accidentului de această natură, produs īn afara incintei persoanei juridice sau la persoana fizică şi care nu are nici o legătură cu acestea, īnregistrarea se face de către primăria īn a cărei rază teritorială s-a produs.

(5) Accidentul de muncă survenit īn condiţiile prevăzute la art. 24 alin. (2) lit. d) se īnregistrează de către persoana juridică sau fizică la care este īncadrat accidentatul.

Art. 29

Accidentul de muncă īnregistrat de persoana juridică şi persoana fizică se raportează de către acestea la inspectoratul teritorial de muncă.

Art. 30

(1) Īn sensul prezentei legi, bolile profesionale sunt afecţiunile care se produc ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii, cauzate de factori nocivi fizici, chimici sau biologici, caracteristici locului de muncă, precum şi de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului īn procesul de muncă.

(2) Sunt boli profesionale şi afecţiunile suferite de elevi, studenţi şi ucenici īn timpul efectuării practicii profesionale, īn condiţiile prevăzute la alin. (1).

Art. 31

(1) Declararea bolilor profesionale este obligatorie şi se face de către medicii unităţii sanitare care acordă asistenţă medicală participanţilor la procesul de muncă desfăşurat de persoana juridică, precum şi de persoana fizică.

(2) Bolile profesionale se comunică inspectoratului judeţean de poliţie sanitară şi medicină preventivă, indiferent dacă sunt sau nu urmate de incapacitate temporară de muncă.

Art. 32

(1) Cercetarea cauzelor īmbolnăvirilor profesionale, īn vederea confirmării sau infirmării lor, precum şi stabilirea de măsuri pentru prevenirea altor īmbolnăviri din aceleaşi cauze se fac de inspectoratul de poliţie sanitară şi medicină preventivă al judeţului, respectiv al municipiului Bucureşti, īmpreună cu inspectoratul teritorial de muncă.

(2) Rezultatul cercetării bolii profesionale se consemnează īntr-un proces-verbal care va cuprinde elementele prevăzute la art. 27 alin. (2).

(3) Intoxicaţia acută profesională se declară, se cercetează şi se īnregistrează atāt ca boală profesională, cāt şi ca accident de muncă.

Art. 33

(1) Īnregistrarea bolilor profesionale se face, īn baza procesului-verbal de cercetare, de către persoana juridică şi de persoana fizică la care s-a produs īmbolnăvirea.

(2) Bolile profesionale īnregistrate de persoana juridică şi de persoana fizică se raportează la inspectoratul de poliţie sanitară şi medicină preventivă al judeţului, respectiv al municipiului Bucureşti.

CAPITOLUL VI: Răspunderea juridică

Art. 34

Īncălcarea dispoziţiilor legale privitoare la protecţia muncii atrage răspunderea disciplinară, administrativă, materială, civilă sau penală, după caz, potrivit legii.

Art. 35

Neluarea vreuneia dintre măsurile prevăzute de dispoziţiile legale referitoare la protecţia muncii, de către persoana care are īndatorirea de a lua aceste măsuri la locul de muncă, dacă prin aceasta se creează un pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau de īmbolnăvire profesională, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu īnchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Art. 36

Neluarea vreuneia dintre măsurile prevăzute de dispoziţiile legale referitoare la protecţia muncii, de către persoana care are īndatorirea de a lua aceste măsuri la locurile de muncă ce prezintă un pericol deosebit, dacă prin aceasta se creează posibilitatea producerii unui accident de muncă sau de īmbolnăvire profesională, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu īnchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Art. 37

Nerespectarea de către orice persoană a măsurilor stabilite cu privire la protecţia muncii, dacă prin aceasta se creează un pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau de īmbolnăvire profesională, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu īnchisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

Art. 38

Nerespectarea de către orice persoană a măsurilor stabilite cu privire la protecţia muncii, la locurile de muncă ce prezintă un pericol deosebit, dacă prin aceasta se creează posibilitatea producerii unui accident de muncă sau de īmbolnăvire profesională, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu īnchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Art. 39

Repunerea īn funcţiune a instalaţiilor, maşinilor şi utilajelor anterior eliminării tuturor deficienţelor pentru care s-a dispus oprirea acestora constituie infracţiune şi se pedepseşte cu īnchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Art. 40

Dacă faptele prevăzute la art. 35-39 sunt săvārşite din culpă, minimul şi maximul special al pedepsei se reduc la jumătate.

Art. 41

(1) Constituie contravenţii faptele săvārşite de persoanele juridice şi persoanele fizice, aflate īn una dintre situaţiile prevăzute de prezenta lege, dacă nu au fost comise īn astfel de condiţii īncāt, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni.

(2) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 15.000.000 lei la 30.000.000 lei īncălcarea dispoziţiilor art. 18 alin. (1) lit. o).

(3) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 10.000.000 lei la 20.000.000 lei nerespectarea prevederilor art. 9 şi ale art. 18 alin. (1) lit. b), precum şi nerespectarea de către persoana fizică şi juridică a dispoziţiilor art. 22 lit. a), b) şi e) privind exercitarea atribuţiilor de către inspectorul de muncă.

(4) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 3.500.000 lei la 7.000.000 lei următoarele:

a) īncălcarea dispoziţiilor art. 8 alin. (2), ale art. 12 alin. (2)-(4), ale art. 13 alin. (2) şi (3) şi ale art. 18 alin. (1) lit. a) şi m);

b) neluarea măsurilor prevăzute īn norme, care să prevină prezenţa peste limitele admise īn norme a factorilor nocivi chimici, fizici sau biologici, precum şi suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului uman, īn procesul de muncă;

c) darea īn exploatare sau repunerea īn funcţiune, parţială sau totală, a construcţiilor, echipamentelor tehnice noi sau reparate, precum şi aplicarea unor procese tehnologice care nu corespund normelor de protecţie a muncii;

d) neīntocmirea sau nerespectarea documentaţiilor tehnice pentru executarea lucrărilor care necesită măsuri speciale de siguranţă;

e) neluarea măsurilor pentru prevenirea şi lichidarea avariilor;

f) folosirea surselor de foc deschis şi fumatul īn locurile īn care acestea sunt interzise prin norme;

g) neluarea măsurilor de protecţie a muncii pentru prevenirea accidentelor prin electrocutare, la executarea, exploatarea, īntreţinerea şi repararea instalaţiilor şi a echipamentelor electrice, precum şi a măsurilor pentru prevenirea efectelor electricităţii statice şi a descărcărilor atmosferice;

h) nerespectarea măsurilor de protecţie a muncii privind depozitarea, manipularea, transportul sau utilizarea materialelor toxice, corosive, inflamabile, a pesticidelor, precum şi a deşeurilor rezultate;

i) neasigurarea sau nefolosirea instalaţiilor electrice de construcţie adecvate, la locurile de muncă unde există pericole de incendiu sau de explozie;

j) nerespectarea normelor de protecţie a muncii privind asigurarea celei de-a doua surse de alimentare cu energie electrică a echipamentelor tehnice;

k) īncălcarea dispoziţiilor legale referitoare la asigurarea şi utilizarea fondului necesar pentru realizarea măsurilor de protecţie a muncii.

(5) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 3.000.000 lei la 5.000.000 lei următoarele:

a) īncălcarea dispoziţiilor art. 15 şi ale art. 18 alin. (1) lit. c)-l);

b) īncălcarea dispoziţiilor art. 16 şi ale art. 17 alin. (1);

c) nerespectarea normelor de protecţie a muncii privind transportul, manipularea şi depozitarea echipamentelor tehnice, materialelor şi produselor;

d) nerespectarea măsurilor de siguranţă prevăzute īn normele privind lucrul la īnălţime, īn spaţii īnchise şi īn condiţii de izolare;

e) nerespectarea normelor privind delimitarea, īngrădirea şi semnalizarea zonelor periculoase, golurilor, săpăturilor, puţurilor şi luminatoarelor;

f) nerespectarea măsurilor de protecţie a muncii pentru asigurarea exploatării fără pericole a instalaţiilor de sudare, a recipientelor-butelii cu gaze comprimate sau lichefiate, a instalaţiilor mecanice sub presiune, a conductelor prin care circulă fluide sub presiune şi a altor asemenea echipamente tehnice;

g) nerespectarea normelor privind īntreţinerea, revizia şi repararea periodică a echipamentelor tehnice;

h) nerespectarea normelor privind exploatarea īn condiţii de siguranţă a mijloacelor de transport şi a celor de ridicat;

i) nerespectarea normelor de protecţie a muncii privind aplicarea metodelor de exploatare minieră, execuţia, exploatarea şi īntreţinerea lucrărilor miniere, realizarea şi funcţionarea sistemului de aeraj, corespunzător clasificării minelor din punct de vedere al emanaţiilor de gaze.

(6) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 2.000.000 lei la 4.000.000 lei următoarele:

a) īncălcarea dispoziţiilor art. 7 alin. (2) şi (3), ale art. 8 alin. (1), ale art. 18 alin. (1) lit. p) şi r), ale art. 19 lit. b) şi e) şi ale art. 26 alin. (2);

b) īncălcarea normelor de protecţie a muncii privind timpul de muncă, munca īn schimburi şi intensitatea muncii;

c) nerespectarea normelor privind asigurarea, marcarea şi īntreţinerea căilor de acces şi de circulaţie;

d) neasigurarea iluminatului de siguranţă la locurile de muncă prevăzute īn normele de protecţie a muncii;

e) părăsirea echipamentelor tehnice aflate īn funcţiune sau īncredinţarea supravegherii acestora unor persoane neautorizate;

f) nerespectarea normelor privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de salvare.

(7) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 1.500.000 lei la 2.500.000 lei următoarele:

a) īncălcarea dispoziţiilor art. 18 alin. (1) lit. n), ale art. 19 lit. a), c), d), f) şi g), ale art. 26 alin. (1) şi (3), ale art. 27 alin. (1) lit. a) şi alin. (3), ale art. 28 alin. (1)-(5) şi ale art. 29;

b) īncălcarea dispoziţiilor art. 33 alin. (1) şi (2);

c) accesul persoanelor neautorizate la locurile de muncă ce prezintă pericol deosebit;

d) nerespectarea normelor privind organizarea activităţii de păstrare, īntreţinere şi denocivizare a echipamentului de protecţie;

e) neīntocmirea documentelor de urmărire a parametrilor funcţionali ai echipamentelor tehnice şi a rapoartelor de serviciu pentru instalaţiile cu regim special de exploatare;

f) nerespectarea prevederilor referitoare la īntocmirea şi trimiterea īn termen a rapoartelor şi datelor īn legătură cu situaţia protecţiei muncii.

Art. 42

(1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor prevăzute la art. 41 alin. (2)-(7) se fac de către inspectorii de muncă din cadrul Inspecţiei Muncii; sumele īncasate cu titlu de amendă se fac venit la bugetul de stat īn procent de 85%, iar 15% constituie fond de stimulare a personalului angajat la Inspecţia Muncii.

(2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor prevăzute la art. 41 alin. (4) lit. b) şi h), alin. (5) lit. b), alin. (6) lit. b) şi alin. (7) lit. b), d) şi f) se fac şi de către inspectorii de poliţie sanitară şi medicină preventivă din cadrul Ministerului Sănătăţii.

(3) Īn caz de constatare a unei situaţii care se īncadrează īn prevederile art. 35-39, inspectorii prevăzuţi la alin. (1) şi (2) vor sesiza de īndată organele de urmărire penală competente, potrivit legii.

Art. 43

Sancţiunile contravenţionale se aplică persoanelor juridice şi persoanelor fizice, angajatori sau angajaţi.

Art. 44

(1) Persoanele sancţionate contravenţional pot formula plāngere īmpotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei īn termen de 15 zile de la data comunicării, la judecătoria īn a cărei rază teritorială a fost săvārşită contravenţia.

(2) Hotărārile judecătoreşti pronunţate īn condiţiile alin. (1) sunt supuse recursului.

Art. 45

Dispoziţiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor sunt aplicabile īn măsura īn care nu conţin dispoziţii contrare prezentei legi.

Art. 46

(1) Persoanele juridice şi persoanele fizice răspund patrimonial, potrivit legii civile, pentru prejudiciile cauzate victimelor accidentelor de muncă sau bolilor profesionale, īn măsura īn care daunele nu sunt acoperite integral prin prestaţiile asigurărilor sociale de stat.

(2) La stabilirea despăgubirilor cuvenite persoanelor angajate cu convenţii civile se va ţine seama de categoriile şi de cuantumul drepturilor care se acordă salariaţilor potrivit legislaţiei asigurărilor sociale de stat.

CAPITOLUL VII: Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 47

(1) Persoanele juridice şi persoanele fizice care īşi desfăşoară activitatea fără a fi autorizate din punct de vedere al protecţiei muncii, la data intrării īn vigoare a prezentei legi, sunt obligate să solicite inspectoratelor teritoriale de muncă emiterea autorizaţiei de funcţionare.

(2) Termenul privind obligaţia de a solicita emiterea autorizaţiei de funcţionare din punct de vedere al protecţiei muncii, pentru persoanele fizice şi persoanele juridice prevăzute la alin. (1), este de 3 luni de la data intrării īn vigoare a prezentei legi.

Art. 48

(1) Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale īn colaborare cu organele de stat competente va elabora, īn termen de 30 de zile de la data publicării prezentei legi īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, norme metodologice īn aplicarea prevederilor acesteia, referitoare la:

a) autorizarea funcţionării persoanelor juridice din punct de vedere al protecţiei muncii;

b) certificarea calităţii de protecţie a prototipurilor sortimentelor de echipament individual de protecţie şi de lucru şi avizarea introducerii lor īn fabricaţie;

c) certificarea calităţii, din punct de vedere al securităţii muncii, a echipamentelor tehnice;

d) avizarea documentaţiilor cu caracter tehnic de informare şi de instruire īn domeniul protecţiei muncii;

e) clasificarea minelor din punct de vedere al emanaţiilor de gaze;

f) comunicarea, cercetarea, īnregistrarea, raportarea, evidenţa accidentelor de muncă şi declararea, confirmarea, īnregistrarea, raportarea, evidenţa bolilor profesionale, precum şi a celorlalţi indicatori care definesc morbiditatea profesională;

g) finanţarea cheltuielilor pentru realizarea măsurilor de protecţie a muncii;

h) locul de muncă cu pericol deosebit şi pericol iminent de accidentare.

(2) Normele metodologice se vor publica īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I.

Art. 49

Īn sensul prezentei legi, prin loc de muncă cu pericol deosebit se īnţelege locul de muncă ce prezintă un īnalt risc de accidentare sau īmbolnăvire profesională, care, datorită caracteristicilor proprii procesului tehnologic sau mediului de muncă, instalaţiilor şi utilajelor cu regim de funcţionare continuu sau cu grad ridicat de pericol īn exploatare, necesită cunoaşterea şi respectarea cu stricteţe a disciplinei tehnologice, a normelor de securitate a muncii, a regulilor de ordine şi disciplină a muncii, pentru prevenirea oricăror avarii, explozii, incendii sau alte accidente tehnice cu consecinţe grave.

Art. 50

Īn sensul prezentei legi, prin pericol iminent de accidentare se īnţelege situaţia īn care se poate produce īn orice moment accidentarea sau īmbolnăvirea profesională a unuia sau a mai multor salariaţi.

Art. 51

Īn sensul prezentei legi, prin practică profesională se īnţelege instruirea practică, specifică meseriei şi specialităţii īn care se pregătesc elevii, studenţii şi ucenicii īn atelierele şi laboratoarele persoanelor juridice, precum şi īn atelierele persoanelor fizice.

Art. 52

Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta lege, se modifică şi se completează prin hotărāre a Guvernului, īn funcţie de apariţia unor domenii sau activităţi noi īn economia naţională.

Art. 53

(1) Prezenta lege intră īn vigoare după 60 de zile de la publicarea ei īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I.

(2) Pe data intrării īn vigoare a prezentei legi se abrogă Legea nr. 5/1965 cu privire la protecţia muncii, H.C.M. nr. 2896/1966 privind declararea, cercetarea şi evidenţa accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, H.C.M. nr. 304/1975 privind acordarea, utilizarea şi īntreţinerea echipamentului de protecţie şi echipamentului de lucru, H.C.M. nr. 1.672/1974 privind planificarea, finanţarea şi raportarea cheltuielilor de protecţie a muncii, H.C.M. nr. 2.494/1969 pentru stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor īn domeniul muncii şi ocrotirilor sociale, precum şi alte dispoziţii contrare prezentei legi.

ANEXA Nr. 1

DOMENIILE
pentru care se elaborează normele generale de protecţie şi igienă a muncii

Nr.
crt.

Domeniul

Reguli şi măsuri

1.

Organizarea protecţiei muncii la nivelul persoanei juridice, precum şi al persoanei fizice - principii şi criterii de organizare;
- īncadrarea şi repartizarea personalului la locurile de muncă;
- pregătirea şi instruirea personalului;
- formarea şi perfecţionarea specialiştilor;
- metode şi mijloace de propagandă;
- dotarea cu echipament individual de protecţie;
- acordarea alimentaţiei de protecţie şi a materialelor
- igienico-sanitare.

2.

Sarcinile de muncă - conceperea şi repartizarea sarcinilor de muncă;
- durata timpului de muncă, munca īn schimburi, intensitatea muncii;
- principii ergonomice īn organizarea locului de muncă;
- transportul, manipularea şi depozitarea materialelor;
- componentele solicitărilor neuropsihice şi nivelurile de īncărcare cu sarcini de lucru;
- lucrul īn condiţii de izolare;
- lucrul la īnălţime.

3.

Clădiri şi alte construcţii - obligaţiile proiectantului;
- obligaţiile executantului;
- obligaţiile beneficiarului;
- amplasarea clădirilor, depozitelor şi a altor tipuri de construcţii;
- căi de circulaţie;
- īnălţimea clădirilor, dimensionarea suprafeţelor şi a volumului de lucru;
- instalaţii tehnico-edilitare;
- dotări social-sanitare;
- necesarul de apă potabilă;
- colectarea şi īndepărtarea reziduurilor.

4.

Echipamente tehnice - principii ergonomice;
- prevederi comune;
- sisteme de comandă;
- maşini;
- echipamente tehnice electrice;
- instalaţii sub presiune, de ridicat şi transportat;
- echipamente pentru fluide energetice;
- echipamente portabile şi unelte manuale.

5.

Mediul de muncă - valorile componentelor microclimatului, īn funcţie de efortul fizic depus şi de sezon;
- noxe chimice la locul de muncă, concentraţii maxime admise;
- concentraţii maxime admise de pulberi şi fibre;
- natura agenţilor biologici periculoşi;
- condiţiile şi măsurile de prevenire a contaminării;
- ventilarea industrială;
- iluminatul industrial;
- zgomot, vibraţii şi ultrasunete: intensitate şi punct de expunere;
- radiaţii electromagnetice: cāmpuri electromagnetice,
- radiaţii laser, radiaţii ultraviolete, plasmă;
- bolile profesionale - clasificare.

ANEXA Nr. 2

ACTIVITĂŢILE DIN ECONOMIA NAŢIONALĂ
pentru care se elaborează norme specifice de securitate a muncii

1. Agricultură:

- Cultura mare, viticultură, pomicultură, legumicultură, plante tehnice şi utilizarea substanţelor toxice īn activităţile din agricultură

- Valorificarea deşeurilor proteice

- Prelucrarea, păstrarea, industrializarea şi livrarea furajelor

- Recepţionarea, conservarea, păstrarea şi valorificarea produselor agricole

- Īmbunătăţiri funciare şi irigaţii

- Exploatarea stufului

- Creşterea animalelor.

2. Silvicultură, exploatare forestieră şi economia vānatului:

- Silvicultură şi economia vānatului

- Exploatări şi transporturi forestiere.

3. Piscicultură şi pescuit:

- Piscicultură şi pescuit.

4. Industria extractivă:

- Prospecţiuni şi explorări geologice

- Extragerea substanţelor minerale utile īn cariere cu mijloace mecanizate

- Mine de cărbune, şisturi şi nisipuri bituminoase

- Prepararea cărbunilor

- Mine de petrol

- Lucrări de foraj sonde

- Foraj cu platforme marine

- Foraje speciale

- Lucrări speciale īn activitatea de foraj-extracţie a hidrocarburilor

- Extracţia ţiţeiului

- Extracţia ţiţeiului şi a gazelor prin sonde marine

- Extracţia gazelor naturale

- Transportul prin conducte al gazelor naturale

- Exploatarea īn subteran a minereurilor feroase, neferoase, rare, radioactive şi a nemetaliferelor

- Prepararea minereurilor

- Exploatarea substanţelor minerale īn cariere, prin derocare cu explozivi

- Transportul ţiţeiului, al gazolinei şi al etanului prin conducte

- Excavaţii şi construcţii subterane

- Exploatarea şi prelucrarea sării.

5. Industria prelucrătoare:

- Industria cărnii şi a produselor din carne

- Instalaţii frigorifice

- Industria prelucrării peştelui

- Prelucrarea conservelor din legume şi fructe şi producerea sucurilor

- Fabricarea uleiurilor şi a altor grăsimi vegetale

- Fabricarea produselor lactate

- Fabricarea produselor de morărit şi de panificaţie

- Fabricarea zahărului şi a produselor zaharoase

- Vinificaţie, fabricarea alcoolului, băuturilor alcoolice, berii, drojdiei, amidonului, glucozei şi a apei minerale

- Industria de prelucrare a tutunului

- Prelucrarea plantelor textile (in, cānepă şi bumbac)

- Industria textilă

- Industria confecţiilor din textile, blănuri şi piele

- Industria de prelucrare a pieilor

- Fabricarea articolelor din piele şi a īncălţămintei

- Fabricarea mobilei din lemn, inclusiv tapiţate

- Fabricarea uşilor, ferestrelor, caselor prefabricate şi a panourilor pentru construcţii

- Fabricarea articolelor sportive, ambarcaţiunilor, planoarelor, articolelor muzicale şi a rechizitelor şcolare din lemn

- Fabricarea cherestelei, parchetului, ambalajelor, butoaielor şi altele

- Fabricarea furnirului, placajului, panelului, lemnului stratificat-densificat şi a elementelor mulate din furnire sau aşchii

- Fabricarea şi īnnobilarea plăcilor din aşchii sau fibre de lemn

- Fabricarea creioanelor

- Fabricarea chibriturilor

- Fabricarea lānii şi făinii din lemn, a drojdiei furajere, extraselor tanante şi a furfurolului

- Industria hārtiei şi a celulozei

- Industria poligrafică

- Prelucrarea ţiţeiului

- Fabricarea produselor petrochimice de bază

- Fabricarea materiilor explozive

- Transportul, depozitarea şi folosirea materialelor explozive

- Fabricarea, stocarea, transportul şi utilizarea oxigenului şi azotului

- Desfacerea produselor petroliere

- Manipularea, transportul şi depozitarea produselor petrochimice

- Fabricarea, transportul, depozitarea şi utilizarea hidrogenului

- Fabricarea, transportul şi utilizarea acetilenei

- Producerea aerului comprimat

- Fabricarea, depozitarea şi transportul produselor anorganice

- Fabricarea, depozitarea şi transportul produselor organice (exclusiv petrochimice)

- Fabricarea, depozitarea şi transportul firelor şi fibrelor sintetice

- Fabricarea cauciucului sintetic şi a produselor macromoleculare

- Prelucrarea cauciucului sintetic şi a produselor macromoleculare

- Fabricarea, depozitarea şi transportul apei grele

- Fabricarea sticlei pentru menaj, ambalaje şi sticlărie tehnică

- Fabricarea porţelanului şi ceramicii fine pentru menaj

- Fabricarea geamului

- Fabricarea lianţilor şi azbocimentului

- Fabricarea şi prelucrarea fibrelor din sticlă

- Fabricarea betonului celular autoclavizat

- Fabricarea produselor din beton, beton armat şi precomprimat

- Prelucrarea pietrei şi a marmurii

- Producerea materialelor termo şi hidroizolante

- Fabricarea produselor din ceramică brută şi fină pentru construcţii

- Fabricarea produselor din PAS (poliesteri armaţi cu fibre de sticlă)

- Fabricarea cocsului şi a produselor cocsochimice

- Fabrici de aglomerare

- Elaborarea şi turnarea fontei

- Elaborarea şi turnarea oţelului

- Laminarea profilurilor şi a produselor plate

- Fabricarea produselor refractare, plăcilor şi a pulberilor folosite la turnarea oţelului

- Fabricarea produselor abrazive şi cărbunoase

- Activitatea īn turnătorii

- Elaborarea şi prepararea metalelor neferoase şi rare

- Prelucrarea azbestului

- Construcţii şi confecţii metalice

- Prelucrarea metalelor prin deformare plastică la cald

- Prelucrarea metalelor prin deformare plastică la rece şi ştanţare

- Prelucrarea metalelor prin aşchiere

- Construcţii navale

- Laboratoare de analize fizico-chimice şi mecanice

- Sudarea şi tăierea metalelor

- Tratamente termice şi termochimice

- Activitatea de vopsire

- Acoperiri metalice

- Prelucrări neconvenţionale (electroeroziune, electro-chimie, laser şi ultrasunete)

- Fabricarea componentelor şi echipamentelor electronice, electrotehnice şi a materialelor electroizolante

- Fabricarea acumulatoarelor şi a pilelor electrice

- Fabricarea lămpilor electrice, tuburilor cinescop şi a corpurilor de iluminat

- Fabricarea maşinilor electrice rotative, transformatoarelor şi a condensatoarelor de forţă

- Exploatarea şi īntreţinerea transportoarelor cu bandă

- Lucrul cu radiaţii neionizante

- Prelucrarea automată a datelor

- Activităţi care se desfăşoară la binoculare.

6. Energia electrică şi termică, gaze şi apă:

- Producerea energiei electrice

- Transportul şi distribuţia energiei electrice

- Utilizarea energiei electrice īn medii normale

- Producerea energiei termice

- Centrale termice echipate cu cazane care funcţionează cu combustibil lemnos

- Transportul, distribuţia şi utilizarea energiei termice

- Distribuţia şi utilizarea gazelor

- Alimentarea cu apă a localităţilor şi pentru nevoi tehnologice (captare, transport şi distribuţie)

- Evacuarea apelor uzate rezultate de la populaţie şi din procesele tehnologice

- Exploatarea, gospodărirea apelor, īntreţinerea lucrărilor şi a cursurilor de apă, cadastrul apelor şi al folosinţelor legate de ape şi apărarea īmpotriva inundaţiilor.

7. Construcţii:

- Lucrări geotehnice de excavaţii, fundaţii, terasamente, nivelări şi consolidări de teren

- Prepararea, transportul, turnarea betoanelor şi executarea lucrărilor din beton, beton armat şi precomprimate

- Executarea construcţiilor īnalte (inclusiv glisări şi liftări)

- Lucrări de zidărie, montaj prefabricate şi finisaje īn construcţii

- Lucrări de izolaţii termice, hidrofuge şi protecţii anticorosive

- Lucrări de instalaţii tehnico-sanitare şi de īncălzire

- Lucrări de montaj utilaje tehnologice şi construcţii metalice

- Construcţii hidrotehnice, portuare şi canale navigabile

- Lucrări de reparaţii, consolidări, demolări şi translaţii de clădiri

- Lucrări de drumuri, poduri şi construcţii căi ferate

- Alpinism utilitar

- Lucrări de cofraje, schele, cintre şi eşafodaje.

8. Comerţ cu ridicata şi cu amănuntul, repararea şi īntreţinerea autovehiculelor:

- Comerţul cu ridicata şi cu amănuntul

- Manipularea, transportul prin purtare şi cu mijloace mecanizate şi depozitarea materialelor

- Īntreţinere şi reparaţii autovehicule.

9. Hoteluri şi restaurante:

- Turism, alimentaţie publică şi transportul persoanelor cu instalaţii pe cablu.

10. Transport, depozitare şi comunicaţii:

- Transporturi rutiere

- Transporturi pe calea ferată

- Exploatarea metroului

- Transportul urban cu tracţiune electrică (tramvai, troleibuz) şi instalaţii aferente, exploatare şi īntreţinere

- Transport intern

- Transporturi navale

- Transporturi aeriene

- Exploatarea şi īntreţinerea drumurilor şi a podurilor

- Exploatarea şi īntreţinerea portuară

- Poştă

- Telecomunicaţii

- Radiocomunicaţii.

11. Sănătate şi asistenţă socială:

- Activităţi din domeniul sănătăţii.

12. Alte activităţi de servicii sociale colective şi personale:

- Gospodărire comunală şi salubritate publică

- Activitatea de prestări de servicii.

13. Alte activităţi:

- Lucrul la īnălţime

- Lucrul īn spaţii īnchise

- Semnalizarea de securitate şi/sau sănătate la locul de muncă

- Organizarea şantierelor temporare sau mobile.

 

Publicată īn Monitorul Oficial cu numărul 47 din data de 29 ianuarie 2001